Leadership in barca de rafting

Azi este sambata. Ieri, vineri, zi de iunie, am facut rafting pe un rau superb din sudul Turciei, al carui nume suna ciudat si dificil de reprodus. Pe langa experienta propriu-zisa a raftingului si peisajele incantatoare, ieri am avut ocazia sa vad de aproape cum se manifesta un lider, intr-o situatie nu tocmai obisnuita dar nici tocmai de mare expunere. Am vazut un lider la treaba… intr-o barca de rafting.

Pana de curand, leadership-ul era pentru mine undeva in sfera abstractului, rezumandu-se la cateva notiuni pe care le asociam acestei idei. Poate si din cauza ca nu sunt foarte multi lideri adevarati, care sa inspire si sa atraga atentia.

Ieri am mai facut un pas in intelegerea acestei idei, intr-un mod trait, nu din carti si nu din auzite. Asta pentru ca ieri am avut ocazia sa-l intalnesc pe ghidul si conducatorul barcii noastre de rafting, un turc in jur de 30 de ani, cam la un metru optzeci, brunet si atletic, pe nume Hussein.

Eram inca pe treptele autobuzului, cand Hussein ne-a abordat intr-o engleza foarte buna, intrebandu-ne de unde suntem. Ne-a tinut instructajul separat,fiind singurii care nu intelegeam turca sau rusa. Prima impresie a fost ca omul stie despre ce vorbeste si ca isi ia rolul in serios. Dupa ce ne-am echipat si am facut nelipsitele poze, ne-am suit in barca si am pornit pe rau.

In barca noastra eram romani si turci. Primul contact cu apa a fost puternic, in sensul ca era atat de rece incat partea corpului care se uda iti amortea imediat. Alteori simteai cum niste sageti ti se infig in muschi si te fac sa tremuri sau sa tipi. Dar, cine face rafting iubeste apa, asa ca, ne-am obisnuit in curand cu aceste senzatii.

Hussein ne-a indus spiritul de echipa din cateva cuvinte, bine plasate si spuse cu energia potrivita. Nu neg ca anumite gesturi sau vorbe au fost menite sa impresioneze. In acelasi timp, se simtea clar, dincolo de factorul de spectacol ca rolul de lider era ceva ce i se potrivea ca o manusa si ca isi face treaba cu seriozitate dar si cu multa placere.

Pe masura ce avansam pe rau, mi-am dat seama ca de fapt Hussein nu era doar conducatorul barcii noastre, ci liderul intregului grup de barci, in care erau in total vreo 40 de persoane.

Mai in gluma mai in serios, ne-a spus sa nu ne fie teama de ciocnirile cu celelalte barci, deoarece poate sa lupte pentru fiecare dintre noi in parte. Si tot mai in gluma mai in serios, a sarit de cateva ori din barca noastra in alte barci mai mici, cam indraznete, pe care le-a rasturnat cu entuziasm, in hohotele noastre de ras si sub privirile neputincioase ale celor aterizati pe neasteptate in apa.

Comenzile date de Hussein erau clare, ferme si politicoase. Spunea “Toata lumea, ajutati-ma acum, va rog!”. Si se adresa fie celor de pe partea dreapta sau stanga a barcii, fie tuturor. Mi-a placut ideea de a ne ajuta liderul sa ne conduca in cel mai bun si sigur mod cu putinta. Si, de asemenea, intr-o maniera amuzanta. Oamenii il ascultau, convinsi ca fac ceea ce este mai bine pentru ei. Nu m-am intrebat niciun moment “Dar oare stie omul asta ce face? Chiar trebuie sa o luam pe unde este apa mai involburata?” Dupa ce dadea comanda, spunea de fiecare data “multumesc”.

Cativa dintre noi au cazut in rau. I-a scos de acolo fara panica. Ba mai mult, a facut in asa fel incat plonjonul in apa foarte rece sa li se para o aventura si un ritual de maturizare. Au fost cateva ocazii in care ne-am intors si am supravegheat celelalte barci in timp ce treceau prin niste zone tumultoase, in care apa parea ca fierbe pur si simplu sub noi. Din cand in cand vorbea cu cei care conduceau celelalte barci, fie in turca, fie in rusa. A facut glume cu copiii. A vorbit cu cei care aveau chef de vorba, barbati si femei. Pe cei care savurau tacerea i-a lasat sa se bucure de ea. Am luat masa intr-un loc special amenajat si chiar si acolo ne-a spus foarte clar cand e randul nostru si ne-a incurajat sa ne rasfatam cu sucuri, bere si inghetata. A supravegheat cu atentie modul in care cei din echipa lui aveau grija ca toata lumea sa manance si sa se odihneasca.

De cateva ori ne-a condus direct in ciocnire cu alte barci, strigand “bataie!!!” Bataia era cu apa si cu tipete si cu multa adrenalina…Interesant, de la un anumit moment, ceilalti s-au prins ca in barca noastra era liderul si erau mai retinuti atunci cand ne ciocneam sau ne udam unii pe altii. Intr-o combinatie de ton razboinic si glumet, vorbea cu cei din alte barci, care pareau sa uite cine e la comanda. Isi aduceau aminte imediat…

Ideea este ca poti fi lider in cele mai neasteptate situatii. Nu e nevoie sa apari la televizor sau in ziare. Nu e nevoie nici macar sa fii pe o scena. Daca faci ceea ce ai de facut pentru binele celor pe care ii conduci, oamenii te simt si te urmeaza. Mai concret, ce-am invatat despre leadership din aventura de pe rau este ca:

In primul rand, unui lider nu ii este frica sa fie lider. Isi asuma acest rol si are incredere in ceea ce face. Un lider combina vizibilitatea cu discretia atenta, spiritul de gluma si grija manifestata deschis fata de cei pe care ii conduce.

In al doilea rand, un lider este ferm, isi cunoaste teritoriul, sau cu alte cuvinte stie ce face. Este expert in domeniul lui. Si daca la un moment dat nu e chiar in domeniul lui, vezi faza cu servitul mesei, isi foloseste instinctul si se bazeaza pe cei din jurul lui, care se ocupa cu asa ceva.

In al treilea rand, un lider isi respecta si tine la oamenii pe care ii conduce. Le comunica asteptarile pe care le are de la ei si in acelasi timp este responsabil pentru fiecare dintre ei. Creeaza o stare de coeziune in echipa, in care oamenii se simt parte dintr-un intreg. Ceea ce se intampla unuia dintre noi devine ceva ce ma intereseaza in mod direct, pentru ca starea mea de bine este strans legata de starea de bine a grupului. Simt ca fiecare dintre noi este important si are rolul sau specific intr-un ansamblu mai mare si mai puternic decat propria persoana. Unui lider nu ii este frica sa se impuna dar nici sa supravegheze servitul mesei. Un lider spune “multumesc”. Responsabillitatea liderului se bazeaza pe responsabilitatea fiecarui membru al echipei. Daca fac parte din echipa, renunt la o parte din autonomia mea pentru a asculta de un om in care am incredere. O fac de asemenea in mod  responsabil si constient, pentru a colabora cu ceilalti, catre un scop comun si benefic pentru toata lumea.

In al patrulea rand, un lider gandeste si vorbeste clar. Are viziune si curaj. Stie incotro se indreapta si transmite aceasta stare celor din jurul lui.

In al cincilea rand un lider stie sa se bucure de viata, de calatorie, alaturi de oamenii lui. Rade impreuna cu ei si stie cand sa isi ocupe din nou locul din fruntea echipei, de indata ce situatia o cere.

In al saselea rand, un lider emana energie si forta. Simti la nivel subtil ca esti in preajma unui lider. Si daca ceea ce face si spune este congruent cu energia pe care o raspandeste, este aproape imposibil sa nu urmezi un astfel de om.

Si inca un lucru care mi-a placut la Hussein. Mi-au placut forta lui fizica si energia masculina pe care o emana prin toti porii… Nu cred ca deviez de la adevar daca spun ca, la fel ca si mine, doamnele si domnisoarele din barca s-au uitat la Hussein nu doar ca la un lider, ci si ca la un barbat. O combinatie demna de toata admiratia, intotdeauna!

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *