Ubuntu sau Despre comunitate de la A la Z

 

Recent am descoperit un cuvânt exotic si fascinant: ubuntu. Nicio legatură cu sistemul de operare… Dicționarul spune că Ubuntu este de fapt un concept, a cărui esență este Eu sunt, datorită ție. Intr-un anumit sens, a fi e ceva ce ne datorăm unii altora. Ne creăm unii pe alții și avem nevoie să ne susținem această creație. Contribuim la această creație de fiecare dată când gândim, când vorbim cu și despre altcineva, când interacționăm cu cei din jur. Umanitatea mea este întărită și confirmată de tine, și de tine, și de tine. In același timp, eu îți confirm și îți reafirm această umanitate, cu fiecare interacțiune, la nivel fizic sau mai subtil, la nivel de gând, emoție, intenție.

Cele de mai sus sună foarte bine și în același timp apare firesc întrebarea: cum rămâne cu persoana, unică și diferită? Unde, când și cum mă armonizez cu ceilalți astfel încât sa formam un întreg, fiecare cu rolul lui, într-un ansamblu care funcționează pentru un scop pe care numai astfel îl putem realiza?

Cred in unicitate și diferență. Si lucrurile încep să se vadă mai nuanțat.

Trecând de pe planul filozofic pe cel al experienței personale, perspectiva a început să se schimbe cam de anul trecut, cand am întâlnit oameni de la care am înțeles că o comunitate își are rostul ei. Ba chiar este esențială, dacă vrem ca ceea ce facem în viață să aiba impact.


Experiența care a declanșat acest proces de schimbare și continuă să-l adânceasca, se cheamă Bootcamp University, al carui creator este Andy Szekely. Este un program de dezvoltare personală, pe trei planuri majore: relația cu tine insuți, relația cu ceilalți și, al treilea, cum să inspiri cu propria poveste, prezentată in public. Cele trei module sunt Self Mastery, People Mastery si Speaker Mastery.
Ceea ce vreau să scot în evidență este însă rolul comunitații în procesul de transformare care se petrece in aceste programe. Imaginați-vă in jur de 30 de oameni, din toata țara, învațând fiecare propriile lecții, împreună. Procesul este profund și rapid. Se lucreaza cu materialul clientului, descoperirea o face fiecare, căutand in interiorul său. Și totul intr-un mediu sigur, în care oamenii se cunosc, se încurajează și se susțin reciproc. Aici e partea care mie îmi place cel mai mult. Ne susținem reciproc în ceea ce avem mai bun. Atenția este pe calități, pe ceea ce este frumos și merită să crească în fiecare din noi. Ajutandu-te pe tine să cresti, mă ajut si pe mine, pentru că dacă ceva din ceea ce sunt, fac și spun te determină să vrei să crești si crești, atunci tu vei relua procesul, cu mine si cu altcineva, de la un nou nivel, al tău, cu posibilități și mai mari pentru toți. E ca o spirală, cu un potențial nelimitat… Si pe acest drum găsim împreună bucurie și ne atingem obiectivele. Descoperim noi valențe ale propriei existențe, ne punem in serviciul unul altuia, hrănind ceea ce vrem să se amplifice în noi și în jurul nostru. Adică frumusețea, bunătatea, valoarea, iubirea, umanitatea așa cum a fost menită să fie.


Ce am descoperit în Bootcamp au fost oamenii. Oamenii unici și diferiți, și in același timp conectați. Această conectare și conștiință a fiecăruia despre sine și despre întregul mai mare din care face parte sunt, cred, ingredientele magice ale atmosferei de la Sibiel. Si totul a pornit din inspirația și munca unui om, care, nu știu cum face, dar „vede” ceva in oameni, ceva ce nici ei înșiși nu văd.


Cealaltă realitate care susține procesul se cheamă comunitatea „Am Incredere”. Am întalnit-o pe Zoia Zărnescu in…Bootcamp. Ea trainer, eu învățăcel participant. Mi-a pus o întrebare și ceva s-a întâmplat. O situație care mă împiedica să-mi vad de viață a devenit ceva la care să mă pot uita și pe care să îndrăznesc în sfarșit să o rezolv. Ce am descoperit mai departe au fost oamenii din jurul Zoiei. Impreună cu ei exersez încrederea, înțeleg ce nu ne spunem atunci când comunicăm, care este magia diferenței dintre bărbați și femei, cum să cultivi emoțiile sănătoase și cum să îti acorzi (cel putin) 21 de zile pentru a te deprinde să trăiești conștient și cu atenție. Dansând intr-o zi ploioasă de sambătă, la o ceașcă de ceai…și prăjituri, printre care povestim despre una despre alta. Invațăm unii de la alții, fiecare din ceea ce a trait si din ceea ce celălalt a trăit, astfel încat să ne hrănim dintr-o experiență mult mai vastă și să ne dezvoltăm mai rapid. Si alături de noi, Zoia, cu intrebările potrivite, la momentul potrivit.


Despre comunitate, de la A(ndy) la Z(oia) și înapoi. Recunoștință! Si alături de ei, atâția oameni minunați. Dacă ar fi să scriu numele tuturor celor pe care i-am întâlnit, articolul s-ar lungi și mai mult, așa că voi face altceva. Dragă (și atât), ne-am întâlnit cu un scop. Oricare ar fi acesta, cresc alături de tine și spun cu toata încrederea: „eu sunt, datorită ție”. Te văd! Și Mulțumesc!

Cu drag,

Magda

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

2 thoughts on “Ubuntu sau Despre comunitate de la A la Z”

  1. Draga Magda, cea mai mare emotie a mea pe ziua de azi se datoreaza articolului tau… si iti multumesc pentru ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *