Cantecul

imagesGTJYMDDL

Un pelerin se duse sa viziteze un intelept. Avea multe lucruri despre care ar fi vrut sa-i vorbeasca, dar, cand s-a vazut in fata inteleptului nu s-a putut gandi decat la unul singur:
-Stii, inteleptule, uneori sunt trist. Si uneori sunt fericit. Dar cu toate acestea, de fiecare data simt ca lipseste ceva.

Linistea s-a asternut peste cei doi. Inteleptul l-a privit atent, intrebandu-se daca omul din fata lui e pregatit sa auda ceea ce avea sa-i spuna. In cele din urma, cu o voce plina de emotie, spuse:
-Inainte de a veni aici, cu totii aveam un cantec. Scopul nostru este sa regasim acest cantec, altfel ne va fi foarte greu sa ne intoarcem.

Pelerinul isi simti inima batand ca o pasare speriata. Recunoscuse raspunsul pe care il purtase tot timpul in interior, dar la care nu indraznise sa se uite. Era oare posibil?
-Si daca nu voi gasi niciodata acest cantec?
-Eu nici nu m-as gandi la aceasta posibilitate, raspunse ferm inteleptul.
-Ei bine, ceea ce voi face este sa caut acest cantec, atata timp cat mai am, zise din nou pelerinul.
-Asta este tot ce e necesar! Un zambet larg se asternu pe fata inteleptului. Alte cuvinte nu-si mai aveau rostul.

Pelerinul se inclina plin de recunostinta si speranta. Primise mesajul de care avea nevoie. Cine ar mai fi putut sa-l opreasca din drumul lui? Nici macar el insusi nu mai putea.

Peste o saptamana avea sa mearga intr-un mic sat din inima tarii, acolo unde avea sa recunoasca drumul pe care deja mergea.

Sa avem o zi minunata!

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

3 thoughts on “Cantecul”

  1. Ce poveste minunata. Totusi, limitarile personale nu imi permit sa ii inteleg prea bine mesajul… O sa fie si partea a doua sau asa ceva?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *