Imbratisarea lui Katie

Intru in sala de conferinte. E seara si sala e plina de oameni. Gasesc un loc pe unul dintre ultimele randuri, de unde nu vad prea bine ce se intampla in fata. Noroc ca totul e filmat si transmis pe un ecran imens in spatele scenei.

Asa a debutat intalnirea mea cu Byron Katie, in cadrul evenimentului “School for the Work” din Germania, de anul acesta. Incepand cu a doua zi, am stat numai in fata, in primele randuri. Mi-am dorit prea mult sa ajung sa o vad live pe Katie, asa ca sunt ca un burete. Absorb tot: cuvinte, exercitii, intelegeri, meditatii, impartasiri, muzica, dans, plimbari de dimineata, masa in tacere, imbratisari, verdele fascinant al parcului imens in care era amplasat hotelul.

Katie e o femeie frumoasa, cu miscari agile si hotarate. Are niste ochi de un albastru curat, limpede. Mai curata si mai limpede decat albastrul ochilor ii este cred doar mintea, care iubeste sa imbratiseze momentul prezent in tacere. De altfel, tacerea e foarte apreciata pe tot parcursul evenimentului, mai ales in timpul meselor. Katie marturiseste intr-una din zile ca a contemplat in trecut posibilitatea de a nu mai vorbi vreodata… Nu spune lucruri dinainte pregatite. Citeste uneori dintr-un caiet, intamplari personale ce au legatura cu subiectul zilei. Este tot timpul conectata cu linistea din interiorul ei si cu cel/cea cu care vorbeste. Raspunsurile ei vin din perfecta oglindire a situatiei si a interlocutorului, fara judecati si alte teorii.

Are multa experienta de viata si in lucrul cu oamenii. Metoda lui Katie e nemiloasa : niciun gand care tulbura linistea si se opune frumusetii nu scapa neinvestigat. Katie nu-ti ofera intelepciunea ei, desi are din plin. Ce ofera este o modalitate prin care iti accesezi propria intelepciune, dupa ce dai la o parte, cu umor, si uneori cu lacrimi, povestea tesuta de gandurile pe care le-ai crezut.

Informatii detaliate despre metoda se gasesc la http://thework.com/sites/thework/romana/. Aceasta consta in patru intrebari si opozitii, prin care investighezi gandurile ce-ti produc suferinta :

  1. E adevarat ?
  2. Poti fi absolut sigur ca adevarat ?
  3. Cum reactionezi, ce se intampla cand crezi acest gand?
  4. Cine ai fi fara gand ?

Intoarce gandul (catre opus, catre tine, catre celalalt).

Filosofia de viata a lui Katie e simpla si eficienta. « Nu ma cert cu realitatea, spune ea, nu pentru ca sunt o persoana spirituala, ci pentru ca am aflat ca ma doare atunci cand ma cert cu ea ». Pentru Katie, orice are dreptul sa existe. Si nu numai ca are dreptul sa existe, dar ii aduce fericire si bucurie sa se conecteze cu ceea ce exista. « Iubirea nu exclude monstrul, ci se alatura lui, se conecteaza cu el ». E o acceptare profunda aici, care scoate mintea din iluzia povestii pe care si-o tese singura. « Cine ai fi fara povestea ta ? » e una din intrebarile ei preferate. Katie iubeste cu pasiune si lacomie. Pentru ca nu e nimic in mintea ei care s-o opreasca, se alatura la tot ce exista. Imediat dupa ce intrebarile au gasit-o, asa cum spune ea, a umblat zile si nopti in desertul din apropierea casei ei si , marturiseste, nu era singura. Lumea intreaga o insotea, pentru ca gandurile despre lume erau in mintea ei. Mergea pe strazi, cerandu-le oamenilor sa o imbratiseze. A intalnit tot felul de oameni in plimbarile ei « singuratice », oameni periculosi dupa standardele societatii. Dar pentru ca si-a chestionat gandurile de frica, nu a ramas nimic in minte care sa o desparta de acei oameni si astfel s-a conectat cu fiecare dintre ei.

Trecutul si viitorul nu au consistenta si nu-si bate capul cu ele. « Ce e frumos la trecut, e ca s-a terminat » spune ea. Astfel, trecutul mai traieste doar in imaginatie. La fel si viitorul. « Sunt o femeie fara viitor » spune Katie, cu un impecabil simt al umorului. « In afara de ceea ce gandesti si crezi, esti bine in acest moment ? » este o alta intrebare pe care am auzit-o des la Katie. «  Eu nu renunt la ganduri, continua Katie. Le chestionez si renunta ele la mine ».

Ceea ce propune Byron Katie e un proces minutios, de demontare a credintelor limitative. Cineva spune in audienta ca exista maestri ascensionati, dar ca el crede ca Katie e un maestru al descenderii sau coborarii in abisul propriei gandiri. E un proces profund si delicat. Katie nu ocoleste gandurile si nu incearca sa le opreasca. Dimpotriva, le priveste drept in fata si le chestioneaza, astfel incat ele nu mai au putere. Dupa ce ti-ai chestionat gandurile, te trezesti fata in fata cu propria intelepciune, cu iubirea, libertatea si lejeritatea vietii, despovarata de credinta in ganduri. Si, de cele mai multe ori, aceasta intelepciune vine cu foarte mult umor. Iti vine sa razi cand schimbi perspectiva si-ti dai seama de inocenta ta. Ai fost un credincios sincer…ti-ai crezut gandurile.

Pentru Katie, universul este un loc prietenos si aceasta concluzie a fost tema unuia dintre exercitiile evenimentului. Nemancati cam de 36 de ore, fara bani, acte de identitate si telefoane, am fost debarcati in Frankfurt, cu instructiunea de a cere permisiunea, in germana sau engleza, sa ne asezam langa oamenii ce stateau pe banci, pe iarba, pe scaune etc. Atat, fara alte conversatii. Asa ca am intrebat… si raspunsul a fost pozitiv de fiecare data. Iubirea nu respinge. Iubirea se alatura, include. « Nu trebuie sa ne fie frica de oameni, odata ce nu ne mai e frica de gandurile noastre ». E o idee care prinde radacini, cu aroma de kebap de peste si gogosi, in timp ce ma plimb pe malul fluviului Main. Nicicand gogosile n-au mirosit mai bine…

La terminarea exercitiului, ne strangem in piata si Katie se uita la noi in tacere. Ii imbratiseaza pe cativa participanti, printre care si pe mine. Simt ca plutesc. Iau cu mine imbratisarea acestei femei care m-a impresionat. Imi trece prin cap la un moment dat ca mi-ar fi placut sa-i spun « mama ». Si stiu si ce mi-ar fi raspuns, pentru ca asa i-a raspuns fiicei ei : « mother yourself ». Bun raspuns…

cu drag,

Magda

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss