Despre nebunie si alte maruntisuri

Te-ai gandit vreodata ce inseamna nebunie pentru tine?

Mai jos gasesti ceea ce-mi vine mie in minte atunci cand ma gandesc la asta:

Nebunie este atunci cand ai tot ce iti trebuie, dupa standardele lumii, si, cu toate acestea iti vine sa-ti iei lucrurile si sa te arunci in necunoscut. Cand dupa ani si ani, descoperi ca-ti pasa cu cine iti imparti viata si patul.

Nebunie este sa constati cati oameni din jurul tau iti sunt de fapt prieteni si ca, de cele mai multe ori, ce vine de la ei pleaca de fapt de la tine.

Cand dupa ani de lupta si de oboseala acumulata la nivel de celule, privesti viata in ochi si ii spui: “Draga mea, nu imi doresc decat sa ma odihnesc, aici sau in alta parte.” Iar viata iti raspunde ca nu tu hotarasti care este vremea odihnei, care este vremea invatarii si care e vremea celebrarii. Iar tu esti de acord cu ea, pentru ca, nu-i asa, a venit vremea sa gusti un pic din nebunia vietii. Si pentru ca o nebunie si mai mare ar fi sa o ignori.

Nebunie este sa crezi ca ceea ce mananci sau ce inhalezi nu iti afecteaza corpul.

Sa ignori ceea ce iti spune copilul e nebunie. “Mami, sub zambetul tau se ascunde furia. Mami, chiar vrei sa faci ceea ce faci? Mami, arata ca-ti pasa!” Ma intreb cine pe cine invata. “Mami, uite, infloreste soarele!”

Nebunie este sa fii o salbaticiune si sa fi acceptat sa fii domesticita doar pentru a apartine.

Atunci cand ti-ai pierdut credinta, ai nevoie de un dram de nebunie pentru a continua sa mergi mai departe pe drumul tau. Se spune ca, mergand, iti vei regasi credinta. Si atunci nebunia si-a avut rostul ei.

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Razboinicii zilelor noastre

In fiecare clipa a vietii noastre, noi ducem o lupta. Nu exista spatii goale in univers. Totul este plin si acestui plin noi ii suntem slujitori, prin propria noastra voie. Nu exista liniste, ci doar muzica si vibratie.

Nu subestima valoarea luptei tale si nici pe cea a celui de langa tine. Iti este tovaras si ii esti tovaras.

Terra

Esti furios? Fii furios pe ceea ce te impiedica sa te trezesti si sa mergi acolo unde inima iti spune ca apartii.

Esti trist? Fii trist pentru toate zilele in care nu ai putut rade sau plange.

Esti lenes? Fii lenes fata de propriile scuze si ingaduinte.

Esti obosit? Ramai in aceasta oboseala si intoarce-o impotriva neputintelor si disperarilor tale. Fii obosit fata de ele.

Esti dezndajduit? Scufunda-te in deznadejdea ta si da-i o alta directie: respira prin toti porii sentimentul ca nu mai ai unde sa fugi si unde sa te ascunzi. Deznadejdea ca nu mai stii cine esti si ca va fi nevoie sa te reinventezi.

Esti lacom? Fii lacom de iubire, pentru ca e singurul lucru pentru care merita sa lupti.

Iti place sa duci vorba? Du-o pana la capatul pamantului, si vorbeste ceea ce te creste si-i creste pe cei de langa tine.

Ti-e frica? Primeste frica in inima ta si, cu un gest de razboinic, fa-o sa-ti arate ce pierzi daca nu iubesti si ce pierzi daca nu traiesti. Las-o sa-ti arate desertul unei vieti lipsite de pasiune. Frica este cel mai bun prieten al tau.

Vrei bunuri si bani? Doreste-i si fa-i sa vina la tine. Traieste in prosperitate si invata-i si pe altii sa traiasca la fel.

Esti iute la manie? Maniaza-te si schimba linistea pe nelinistea cea buna.

Drumul catre lumina nu presupune sa-ti amortesti simturile si sa-ti ingheti inima. Dimpotriva, e un razboi in care te folosesti de tot ceea ce ai, de toate calitatile si, mai ales, de toate slabiciunile. Secretul, asa cum ne-au invatat inteleptii, este sa schimbi directia slabiciunilor tale. Sa ti le faci arme, indreptandu-le impotriva a ceea ce te tine pe loc sau te trage in jos. Slabiciunile noastre sunt cei mai buni aliati ai nostri, daca stim sa le folosim in directia potrivita.

Fii intreg, nu perfect! Razboiul a fost castigat. Nu trebuie decat sa alegi de partea cui esti! Si aceasta alegere este lupta fiecaruia dintre noi, din fiecare clipa.

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Zece definitii ale iubirii – Smerenia

Zilele acestea, viata mi-a adus o intrebare care gravita de mult pe orbita gandurilor mele, intr-o forma cand mai vizibila, cand mai discreta. As spune mai degraba ca aceasta intrebare mi-a explodat literalmente in minte si in inima. Partea buna este ca intrebarea a venit cu tot cu raspuns.

smerenie3

“De ce imi este atat de greu sa recunosc iubirea in jurul meu?” Exista oameni care nu ma plac, oameni carora le sunt indiferenta si oameni care ma plac si ma iubesc. De ce este atat de greu pentru mine sa vad iubirea care vine de la ei catre mine?

Iubirea are un punct de plecare si un punct de sosire. Intre cele doua, ea curge neincetat, in forme de manifestare extraordinar de variate. Avem de fapt modul nostru unic de a intelege iubirea. Cel care o exprima, care o lanseaza in afara, face asta intr-o maniera care ii este proprie. Acel om este unic si modul lui de a iubi este unic. Mergand mai departe pe firul iubirii, celalalt are modul lui propriu de a o intelege, de a o vedea. Exista o tehnologie a iubirii, asa dupa cum exista o tehnologie a informatiei. Informatia este transmisa in mod codificat si, pentru a fi inteleasa la capatul celalalt, e nevoie sa fie decodificata.

Si daca nu am acea amplitudine a perspectivei care sa imi permita sa decodific iubirea care vine de la tine? Ce se intampla daca filtrul meu este atat de diferit si rigid incat iubirea care vine catre mine nu trece mai departe, catre inima mea? Atunci cred ca… nu ma iubesti.

Am nevoie sa inteleg cum iti exprimi tu iubirea, ca sa pot sa o vad, altfel ar putea trece neobservata. Si e nevoie ca tu sa intelegi ce reprezinta pentru mine iubirea si sa o oferi si in acele moduri care o fac perceptibila pentru mine.

Iubirea e mereu prezenta, dar e mult mai rar recunoscuta. Si asta pentru ca e smerita si, de cele mai multe ori, vine in gesturi marunte si atat de obisnuite. Ne este greu sa detectam iubirea din pricina asteptarilor pe care le avem in legatura cu ea. I-am construit o imagine plina de grandoare, cu focuri de artificii, replici rasunatoare si gesturi teatrale. Ne plac focurile de artificii si e bine ca din cand in cand sa ne bucuram de ele, dar viata are doar ocazional focuri de artificii.

Cine spune ca un anumit mod de a exprima iubirea este mai prejos decat altul? Cine spune ca a munci pentru cei dragi reprezinta un mod de a iubi inferior celui in care le spui celor dragi ca ii iubesti? Credem ca detinem reteta ideala si corecta pentru ceea ce ar trebui sa insemne iubirea si cum ar trebui sa se manifeste ea in lume. “Daca vrei sa inteleg ca ma iubesti ar trebui sa faci asta, asta si asta, in aceasta ordine si asa cum vreau eu. Orice altceva este de neacceptat si nici macar nu ma voi stradui sa dau o sansa iubirii tale, pe care nu o vad si ca urmare nu exista. Fa-o in felul meu si voi intelege. Altfel, ea nu exista!”

Si daca am da dovada de smerenie si ne-am pune astfel pe aceeasi lungime de unda cu iubirea? Daca i-am spune iubitului/iubitei cum vedem noi iubirea si ca facand si spunand anumite lucruri asta ne-ar ajuta sa o percepem? Si daca am merge si mai departe si l-am intreba pe celalalt ce inseamna pentru el/ea iubirea si am invata sa o detectam in jurul nostru? Si, facand inca un pas, daca am invata sa transmitem iubirea si in maniera in care celalalt o intelege, nu numai in cea care ne este noua mai confortabil? Asta ar insemna sa facem un efort, cateodata mare, de a ne adapta. De a face lucruri marunte, fara stralucire, care ii fac celuilalt viata mai usoara. Iar noi vrem focuri de artificii, dimineata, la pranz si seara. Si atunci trecem usor cu vederea peste faptul ca el a spalat vasele sau s-a dus de dimineata sa ia paine, sau peste faptul ca ea duce copiii la scoala in fiecare zi si se asigura ca e mancare in frigider. Daca esti atent la toate aceste lucruri si le privesti cu mintea proaspata de fiecare data, vei fi uimit de cata iubire sunt capabili oamenii si in acelasi timp de cat de repede trec cu vederea peste cauza profunda a multora dintre actiunile lor. Nu vedem ceea ce avem tot timpul sub ochii nostri. Am putea face din viata un ritual al iubirii mereu prezente. In schimb, ceea ce traim de multe ori este un ritual al cautarii iubirii, mereu absente.

Iubirea vrea binele celuilalt. Sacralitatea iubirii se actualizeaza prin ritualul iubirii, care e format, ca orice ritual, din gesturi si vorbe. A folosi doar o singura latura a acestui intreg te poate face neinteles. E nevoie ca anumite lucruri sa fie spuse si anumite gesturi sa fie facute. Si daca nu le poti face sau nu le poti spune, e bine sa clarifici asta. “Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc, dar faptul ca am muncit ca tu sa ai o casa unde sa stai, mancare si haine, pentru mine asta este echivalent cu faptul ca te iubesc!” Cauta in viata ta gesturile umile, obisnuite, care au contribuit la binele tau. Sansele sunt ca in spatele lor sa fie iubire.

Gandindu-ma la viata mea din aceasta perspectiva, imi dau seama ca am fost inconjurata de iubire. Si, la fel de adevarat, ca nu i-am simtit prezenta, pentru ca venea intr-o forma atat de diferita fata de ceea ce eu asteptam.

Ar fi bine sa dam mai multa atentie la ceea ce facem si ce spunem in viata de zi cu zi. De ce fac ceea ce fac? Sa fie oare din iubire? Sunt constient(a) de asta? Celalalt stie de ce fac ceea ce fac? Atunci ne-am privi pe noi insine cu alti ochi si ne-am iubi mai mult. Si in acelasi timp, i-am privi pe ceilalti cu alti ochi si i-am iubi mai mult. Si am ajunge sa realizam ca viata noastra e scaldata in iubire. E multa iubire in lume. Se intampla insa ca ea sa treaca nedetectata, pentru ca iubirea e sinonima cu smerenia. Nu se lauda, nu e stridenta si cateodata uita de ea. Iar noi uitam la randul nostru de ea si ne imaginam ca este ceva de neatins, la care avem acces doar uneori si numai daca suntem norocosi. Ne-am limitat capacitatea de a ne vedea propria maretie, pentru ca noi stim cum ar trebui sa se manifeste iubirea si tot ceea ce vine pe langa nu are cum sa fie iubire. Suntem prea plini de noi pentru a mai fi uimiti si pentru a mai fi ghidati. Noi stim si nu vrem sa fim invatati. Si totusi, cum ar fi daca am trai avand vie in noi constiinta ca suntem iubiti si ca iubim mai mult decat ne dam seama?

De ce am scris acest articol? Pentru ca este una din formele in care manifest iubirea in aceasta lume. Fie ca ea sa-si gaseasca drumul catre inima ta!

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss