Cui i-e frica sa vorbeasca in public?

Acum cativa ani nu stiam ce este o convingere limitativa. Intre timp am aflat ca o convingere este un gand care are atasata o emotie. Caracteristica acestui gand este ca el implica o afirmatie, sa-i spunem A, si din A rezulta o consecinta, sa-i zicem B. Fiind limitativa, aceasta convingere ne limiteaza, nu ne (mai) este de ajutor.

Convingerea personala despre care va voi povesti in aceasta seara se cheama “Ce spun nu are nicio valoare, nici pentru mine, nici pentru cei din jur”. Am functionat mult timp conform acestui gand, care avea si o consecinta. Aceasta era: « mai bine tac ». Asa ca taceam, devenisem experta in a tacea, deoarece nu credeam ca cineva ma asculta. Mai pe scurt, i-as zice aceste convingeri, “lehamitea de a vorbi”.

Fiind o convingere bine infipta in inconstient, am inceput sa lucrez la demontarea ei cam tot inconstient, insa surprinzator de metodic. Voiam ca vocea mea sa se intoarca ACASA.

Deci, cum m-am convins pe mine ca merita sa vorbesc ?

A – In primul rand am lucrat cu afirmatii. Si cea mai importanta afirmatie pe care am folosit-o a fost « ce spun are valoare pentru mine si pentru cei din jurul meu ». Deoarece cea mai mare parte a timpului in cursul saptamanii mi-o petrec la serviciu, acolo era locul unde spuneam cel mai des aceasta afirmatie. O spuneam cand eram in timpul programului, si o spuneam cand ieseam in pauza, in timp ce mergeam pe strada. Si apoi observam efectele cand vorbeam la munca.

C – In al doilea rand, am facut diverse cursuri si aici, pe primul loc pun Speaker Elite al lui Andy Szekely, pe care l-am facut de 3 ori. Prima data l-am vazut ca pe o provocare : sa vorbesc in public, eu, care credeam ca nu am nimic valoros de spus… Apoi l-am mai facut odata, ca sa finalizez, adica sa vorbesc la conferinta. Si am vorbit…A treia oara nu stiu ce de ce l-am facut. A fost interesant in aceste experiente sa trec treptat de la multe emotii si o stare de intepeneala pe « scena » la o acomodare cu emotiile mele si la a fi mai flexibila si dinamica atunci cand vorbesc.

Apoi, la munca, am acceptat sa livrez aproape lunar traininguri de specialitate colegilor nou-angajati, tot in ideea de a vorbi mai mult.

Si tot la categoria cursuri, am facut un curs de coaching si NLP, la care am constatat ce fain este sa pui intrebari, pe langa sa asculti…

A – In al treilea rand, am fost antrenor in programul de un an de zile al Oanei Stoianovici, numit « Copilul interior ». Vi-l recomand, daca vreti sa va imprieteniti cu copilul din voi. Dupa ce l-am parcurs ca si participant, am fost antrenor pentru doua promotii de cursanti. A fost unul dintre cele mai nebunesti lucruri pe care le-am facut in aceasta perioada si ii sunt recunoscatoare Oanei pentru curajul si increderea de a-mi da efectiv, oameni pe mana. Timp de un an de zile ma intalneam periodic cu ei, faceam tot felul de exercitii, teme, coaching face2face si prin telefon la 10 noaptea, o nebunie…Si am avut provocari si ocazii din plin, ca sa vorbesc.

S – In al patrulea rand, i-am studiat si-i studiez pe cei care vorbesc in public, pe traineri, pe coachi, pe colegii de la munca, pe copii, vecini : ce spun, cat de pe faza sunt, cum suna replica, ce fel de emotii transmit, are logica ceea ce spun ei, are o structura care se autosustine, care sunt cuvintele spuse ca sa ajunga direct in subconstient, de cate ori sunt repetate, cate persoane spun acelasi cuvant, unde sunt fata de mine (in stanga, in dreapta, in fata mea), daca sunt in fata mea stau jos sau in picioare, mi se vorbeste in timp ce persoana e intoarsa catre mine sau in timp ce e intoarsa cu spatele, care sunt intrebarile care sunt de fapt sugestii mascate, o multime de lucruri la care sunt atenta.

A – si, in sfarsit, ultima dar nu cea din urma metoda, asumarea spatiului. Ce inseamna asta? E cumva opusul a ceea ce fac atunci cand ascult ca si coach. Acolo deschid un spatiu pentru client, astfel incat acesta se desfasoara, vorbeste stiind ca e ascultat. Ca si vorbitor in fata unui om sau al mai multor oameni, imi asum acest spatiu, mi-l iau in imprimire. Cum fac asta ? Exact prin acest gand : « Acum vorbesc si cat timp vorbesc acest spatiu este al meu ». Gandul acesta care e viu in mine imi ghideaza automat postura, miscarile, tonul si energia. Intentia e ca cel care ma asculta nu doar sa auda, dar si sa simta ce vorbesc. Folosesc o convingere potentatoare, ca sa elimin o convingere limitativa.

Multe dintre convingerile noastre limitative sunt inconstiente. Sunt asemenea unor haine care ne-au ramas mici de mult, dar pe care continuam sa le purtam, si, ca sa facem asta, ne micsoram pe noi insine doar ca sa incapem in ele. O strategie evident paguboasa.

Sunt multi oameni care se tem sa vorbeasca in public si astfel noi, cei din jurul lor, suntem lipsiti de informatii valoroase si de povesti de viata cu miez, care ne-ar putea inspira. Inainte sa decizi ca nu ai nimic interesant de spus, ce-ar fi sa ne spui mai intai povestea ta si apoi noi sa iti impartasim ce am invatat din ea si cat de profund ne-a atins sufletul? Poti folosi metodele de mai sus sau iti poti gasi propriile solutii, atata timp cat rezultatul este ca iti aduci vocea ACASA, adica in lume, impreuna cu noi.

Cu drag,

Magda

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Imbratisarea lui Katie

Intru in sala de conferinte. E seara si sala e plina de oameni. Gasesc un loc pe unul dintre ultimele randuri, de unde nu vad prea bine ce se intampla in fata. Noroc ca totul e filmat si transmis pe un ecran imens in spatele scenei.

Asa a debutat intalnirea mea cu Byron Katie, in cadrul evenimentului “School for the Work” din Germania, de anul acesta. Incepand cu a doua zi, am stat numai in fata, in primele randuri. Mi-am dorit prea mult sa ajung sa o vad live pe Katie, asa ca sunt ca un burete. Absorb tot: cuvinte, exercitii, intelegeri, meditatii, impartasiri, muzica, dans, plimbari de dimineata, masa in tacere, imbratisari, verdele fascinant al parcului imens in care era amplasat hotelul.

Katie e o femeie frumoasa, cu miscari agile si hotarate. Are niste ochi de un albastru curat, limpede. Mai curata si mai limpede decat albastrul ochilor ii este cred doar mintea, care iubeste sa imbratiseze momentul prezent in tacere. De altfel, tacerea e foarte apreciata pe tot parcursul evenimentului, mai ales in timpul meselor. Katie marturiseste intr-una din zile ca a contemplat in trecut posibilitatea de a nu mai vorbi vreodata… Nu spune lucruri dinainte pregatite. Citeste uneori dintr-un caiet, intamplari personale ce au legatura cu subiectul zilei. Este tot timpul conectata cu linistea din interiorul ei si cu cel/cea cu care vorbeste. Raspunsurile ei vin din perfecta oglindire a situatiei si a interlocutorului, fara judecati si alte teorii.

Are multa experienta de viata si in lucrul cu oamenii. Metoda lui Katie e nemiloasa : niciun gand care tulbura linistea si se opune frumusetii nu scapa neinvestigat. Katie nu-ti ofera intelepciunea ei, desi are din plin. Ce ofera este o modalitate prin care iti accesezi propria intelepciune, dupa ce dai la o parte, cu umor, si uneori cu lacrimi, povestea tesuta de gandurile pe care le-ai crezut.

Informatii detaliate despre metoda se gasesc la http://thework.com/sites/thework/romana/. Aceasta consta in patru intrebari si opozitii, prin care investighezi gandurile ce-ti produc suferinta :

  1. E adevarat ?
  2. Poti fi absolut sigur ca adevarat ?
  3. Cum reactionezi, ce se intampla cand crezi acest gand?
  4. Cine ai fi fara gand ?

Intoarce gandul (catre opus, catre tine, catre celalalt).

Filosofia de viata a lui Katie e simpla si eficienta. « Nu ma cert cu realitatea, spune ea, nu pentru ca sunt o persoana spirituala, ci pentru ca am aflat ca ma doare atunci cand ma cert cu ea ». Pentru Katie, orice are dreptul sa existe. Si nu numai ca are dreptul sa existe, dar ii aduce fericire si bucurie sa se conecteze cu ceea ce exista. « Iubirea nu exclude monstrul, ci se alatura lui, se conecteaza cu el ». E o acceptare profunda aici, care scoate mintea din iluzia povestii pe care si-o tese singura. « Cine ai fi fara povestea ta ? » e una din intrebarile ei preferate. Katie iubeste cu pasiune si lacomie. Pentru ca nu e nimic in mintea ei care s-o opreasca, se alatura la tot ce exista. Imediat dupa ce intrebarile au gasit-o, asa cum spune ea, a umblat zile si nopti in desertul din apropierea casei ei si , marturiseste, nu era singura. Lumea intreaga o insotea, pentru ca gandurile despre lume erau in mintea ei. Mergea pe strazi, cerandu-le oamenilor sa o imbratiseze. A intalnit tot felul de oameni in plimbarile ei « singuratice », oameni periculosi dupa standardele societatii. Dar pentru ca si-a chestionat gandurile de frica, nu a ramas nimic in minte care sa o desparta de acei oameni si astfel s-a conectat cu fiecare dintre ei.

Trecutul si viitorul nu au consistenta si nu-si bate capul cu ele. « Ce e frumos la trecut, e ca s-a terminat » spune ea. Astfel, trecutul mai traieste doar in imaginatie. La fel si viitorul. « Sunt o femeie fara viitor » spune Katie, cu un impecabil simt al umorului. « In afara de ceea ce gandesti si crezi, esti bine in acest moment ? » este o alta intrebare pe care am auzit-o des la Katie. «  Eu nu renunt la ganduri, continua Katie. Le chestionez si renunta ele la mine ».

Ceea ce propune Byron Katie e un proces minutios, de demontare a credintelor limitative. Cineva spune in audienta ca exista maestri ascensionati, dar ca el crede ca Katie e un maestru al descenderii sau coborarii in abisul propriei gandiri. E un proces profund si delicat. Katie nu ocoleste gandurile si nu incearca sa le opreasca. Dimpotriva, le priveste drept in fata si le chestioneaza, astfel incat ele nu mai au putere. Dupa ce ti-ai chestionat gandurile, te trezesti fata in fata cu propria intelepciune, cu iubirea, libertatea si lejeritatea vietii, despovarata de credinta in ganduri. Si, de cele mai multe ori, aceasta intelepciune vine cu foarte mult umor. Iti vine sa razi cand schimbi perspectiva si-ti dai seama de inocenta ta. Ai fost un credincios sincer…ti-ai crezut gandurile.

Pentru Katie, universul este un loc prietenos si aceasta concluzie a fost tema unuia dintre exercitiile evenimentului. Nemancati cam de 36 de ore, fara bani, acte de identitate si telefoane, am fost debarcati in Frankfurt, cu instructiunea de a cere permisiunea, in germana sau engleza, sa ne asezam langa oamenii ce stateau pe banci, pe iarba, pe scaune etc. Atat, fara alte conversatii. Asa ca am intrebat… si raspunsul a fost pozitiv de fiecare data. Iubirea nu respinge. Iubirea se alatura, include. « Nu trebuie sa ne fie frica de oameni, odata ce nu ne mai e frica de gandurile noastre ». E o idee care prinde radacini, cu aroma de kebap de peste si gogosi, in timp ce ma plimb pe malul fluviului Main. Nicicand gogosile n-au mirosit mai bine…

La terminarea exercitiului, ne strangem in piata si Katie se uita la noi in tacere. Ii imbratiseaza pe cativa participanti, printre care si pe mine. Simt ca plutesc. Iau cu mine imbratisarea acestei femei care m-a impresionat. Imi trece prin cap la un moment dat ca mi-ar fi placut sa-i spun « mama ». Si stiu si ce mi-ar fi raspuns, pentru ca asa i-a raspuns fiicei ei : « mother yourself ». Bun raspuns…

cu drag,

Magda

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Acceptare

Intr-o zi, am putut sa accept ca ceva nu-mi place,
Fara sa ma simt vinovata.
Am acceptat in sfarsit ca merit mai mult,
Pentru ca mi-am adus aminte
Ca sunt mai mult.
Si am ales sa fiu mai aproape de Cine Sunt,
Dincolo de bine si de rau
Intr-un loc care este si nu este pe acest pamant.
Ma apropii si vad cum vantul imi scrie pe nisip
O intrebare de dincolo de timp:
Vei putea sa accepti si ceea ce-ti place,
Fara sa te simti vinovata?
Pentru ca ceea ce te umple pana la Cine Esti,
E ceea ce stii cu inima, ca iubesti.

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Fericire

Daca iti spun ce inseamna fericirea pentru mine
Vei cauta sa afli ce inseamna pentru tine?
Ma intreb, daca te iau de mana
vei invata sa mergi singur…
Si daca iti arat ce-i in inima mea
O vei gasi pe a ta?
Nu trebuie sa mergi pe drumul meu,
Promite-mi doar ca-l vei gasi pe al tau!
Te astept la capatul lui.

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Cate un lucru pe rand

Cate un lucru pe rand,
Cate un lucru pe rand,
Asa se fac toate,
Mi-a soptit la ureche.
Si de atunci
Timpul are alt ritm
Si aerul alta aroma.
As vrea sa-mi amintesc mai des
Sfatul acesta,
Pentru ca am gasit in el
Un loc prin care vad linistea.
Insa darul a fost si mai mare:
Cand am facut un pas inapoi,
Linistea a intrat in viata mea.
Si atunci am putut sa merg mai departe
Si sa ma apropii mai mult.

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Zece lucruri intelese la capatul unei relatii

Se spune ca niste calatori urcau pe un munte, insotiti de un ghid localnic. Din cand in cand, ghidul le cerea sa se opreasca pret de 10 minute. Pe la pranz si-au dat seama ca daca vor continua in acelasi ritm vor intarzia, asa ca l-au intrebat pe ghid de ce e nevoie sa faca acele opriri.

-Ne oprim, a raspuns acesta, ca sa asteptam sufletul sa ne prinda din urma.

E bine ca din cand in cand sa ne asteptam sufletul si sa vorbim cu el. Sa vedem care sunt lectiile invatate in timpul scurs de la ultimul popas si ce luam mai departe in calatoria numita viata. Sfarsitul unei relatii este un astfel de moment de intalnire, bogat in intelegeri, cu conditia sa te duci inauntru si sa le accesezi. Din ele am ales zece, pe care le impartasesc mai jos.

1. Singuratatea in doi nu e un mit. Exista si e toxica. Doua persoane care nu mai sunt demult pe aceeasi lungime de unda, asta in cazul in care au fost vreodata, stau impreuna pentru ca e mai comod asa. Au o casa, masini, se duc in vacante si ocazional se intalnesc in pat. Dincolo de asta, niciunul nu il vede de fapt pe celalalt. Sunt precum doua lumi care, desi au invatat limbajul celeilalte, nu se pot conecta la un nivel mai profund pentru ca sunt mult prea diferite.

2. Dincolo de tacere e posibil sa nu fie nimic. Acesta este un mesaj pentru fetele si femeile care viseaza ca, dincolo de tacerea si imobilitatea partenerului, este acel ceva ce ele asteapta, la care viseaza: un gest romantic, o declaratie de dragoste, vorbe frumoase, lucruri pe care femeile in general le apreciaza. Dragele mele, daca partenerul nu va da ceea ce aveti nevoie, s-ar putea ca acolo sa nu fie altceva decat ce e la vedere: o liniste, o impacare cu ce este, o satisfactie si o uimire sincera ca tu mai doresti ceva. Daca chiar ai nevoie ca el sa faca ceva, spune-i clar ce vrei si asteapta-te sa faca. Sau sa nu faca. Mai departe, alegerea iti apartine, in functie de cat de bine te cunosti si stii ce vrei.

3. Niciun moment nu e mai important decat altul si fiecare moment vrea sa ne faca un cadou nepretuit: sa ne redea pe noua insine. Cand vei spala vasele si vei fi 100% acolo, vei fi pregatita sa urci, sa traversezi, sa pleci, sa lupti, sa accepti si sa traiesti frumusetea fiecarui pas pe care il faci, la capacitatea ta maxima. Oamenii care au atins un anumit nivel de intelepciune au facut asta intr-o inchisoare unde au stat ani de zile, intr-o chilie, pe o insula, intr-o casa obisnuita din mijlocul orasului, facand si munci fizice, mai grele sau mai usoare si care nu aveau nimic inaltator in ele la prima vedere. Nu e nevoie sa urci pe Mont Blanc ca sa te regasesti. Asta pana in momentul in care tu simti ca e nevoie….

4. Copiii nu reprezinta un motiv pentru a ramane intr-o relatie care nu mai functioneaza. Ca si parinte te gandesti ca nu vrei sa le dai copiilor niste tinichele pe care sa le duca dupa ei toata viata. Ce ajuta e sa-ti pui problema a ceea ce vad si aud copiii daca ramai in relatie. Cumva nimic ce seamana cu iubirea dintre un barbat si o femeie? Alegand sa pleci, faci loc unei alte relatii, iti acorzi sansa de a face o alegere mai buna, o alegere in care sa fie implicat si sufletul. Si asta este ceva ce copiii tai merita sa vada.

Copiii au viata lor, asa cum tu ai viata ta. Daca te gandesti ca vor aprecia in vreun fel faptul ca ai ales sa ramai si sa “te sacrifici” pentru ei, gandeste-te mai bine. Ceea ce ei vor este ca tu sa fii fericita.

5. Nu are rost sa te prefaci pentru a salva niste aparente. Tu stii cel mai bine cum iti este viata, in spatele imaginii pe care o proiectezi catre lume. Mai bine iti folosesti energia sa construiesti intimitatea pe care o doresti, impreuna cu un partener dispus sa se implice in treaba asta.

6. Primesti in mod constant mesaje ca ceva nu e in regula cu relatia respectiva. Cele mai puternice sunt cele care iti vin din interior. Problema aici este ca poti alege sa nu le crezi. Ti-ai construit in cap o poveste ai carei pasi ii stii si pe care vrei cu tot dinadinsul sa-i duci pana la capat. Smecheria asta se cheama control. Adica vrei sa controlezi ce se intampla astfel incat realitatea sa se muleze pe imaginea din capul tau. Fa-mi o favoare si, din cand in cand, nu mai construi scenarii si asteapta in schimb sa vezi ce iti aduce viata. Pune-ti periodic intrebarea daca relatia e in continuare potrivita pentru tine. Daca paradigma este schimbarea, atunci analizeaza cat si cum te-ai schimbat, cum s-a schimbat relatia si cat si cum, in ce directie s-a schimbat partenerul. Relatia te ajuta sa evoluezi sau mai degraba te tine pe loc?

7. Mentine o relatie buna cu familia partenerului si mai ales cu mama lui. Sunt acolo niste legaturi de sange in care nu e intelept sa te amesteci. Foloseste diplomatia. El va merge in viata alaturi de tine si o mama care isi iubeste fiul stie si apreciaza valoarea acestui adevar. Ea vrea ca tu sa-l iubesti.

8. Tu contezi. Tu meriti sa fii vazuta, inteleasa si iubita. Si prima persoana care e nevoie sa faca toate astea pentru tine esti tu. Unde esti in toata povestea asta? A te vedea pe tine inseamna sa stii ce vrei, ce-ti place, ce nu-ti place, sa devii constienta de plusurile si de minusurile tale si sa actionezi tinand cont de ele… Cand pleci pe drumul acesta dupa ani in care ti-ai dedicat timpul si energia altora, vor fi consecinte. Iti vor spune ca nu-ti pasa sau ca nu-ti mai pasa, ca te-ai retras in lumea ta, tu cu tine. Insa odata ce ai parcurs drumul catre tine iti va fi usor sa te duci catre ceilalti, intr-un mod autentic si ecologic.

9. Si totusi….Oricat de mult te-ai iubi pe tine, ai nevoie si de iubirea oamenilor si in special de iubirea unui om anume, care sa fie langa tine “la bine si la greu”. Un partener potrivit este cel a carui iubire vindeca la un nivel profund ce a ramas nevindecat. Este un dar pe care ti-l face cu toata inima. Este oportunitatea pe care o ai sa mergi mai departe decat ai fi putut merge singura. Primeste ceea ce iti ofera barbatul care te iubeste.

10. Niciun barbat nu reprezinta raspunsul la toate intrebarile. Barbatul potrivit te poate ajuta insa sa gasesti mai usor raspunsurile. In fata lui, s-ar putea sa privesti in alta parte si sa-ti astupi urechile pentru a nu auzi ce are sa-ti spuna. Sfatul meu pentru tine este sa prinzi gustul vietii in care alegi cu inima si sa-ti dai voie sa recunosti ce simti. Vei primi semnale foarte clare atunci cand vei fi langa un barbat anume. Si nu vei mai ignora aceste semnale pentru ca a le ignora inseamna sa te intorci intr-un loc in care ai inteles, in sfarsit, ca nu apartii.

Cu drag,

Magda

 

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Vitrina cu prajituri

Imi plac dulciurile. De fapt, am o slabiciune pentru prajiturile cremoase, nu foarte dulci, dar cu o textura bogata si fina.

In cautarea unor astfel de delicii nu tocmai sanatoase dar foarte gustoase, intru saptamana trecuta intr-un supermarket din zona in care locuiesc. Magazinul este in reamenajare de cateva saptamani. Pana acum, cel mai vizibil rezultat este ca oamenii umbla mult mai mult cautand rafturile in care stiau ca sunt anumite produse, iar cand ajung acolo gasesc, de exemplu, in loc de faina si zahar, conserve de peste si condimente.

Ma incadrez destul de bine in peisaj. Deja simt cum ametesc printre rafturile pline cu diverse, cand, la un moment dat, ma trezesc in fata unei vitrine minunate, plina cu prajituri. Hmm, acum, ce sa iau… Am gasit! Ma uit prin geamul vitrinei si astept sa vina vanzatoarea, care e ocupata cu alti clienti ceva mai incolo. Intre timp, nu scap din ochi prajiturile. In sfarsit, vanzatoarea se indreapta spre mine si ii cer prajiturile.

-Puteti sa le luati din vitrina, imi spune pe un ton amabil.

“Cum sa le iau?” intreb in sinea mea. “Sunt in vitrina si pe partea asta este un geam. Nu pot sa le iau de acolo.” Vanzatoarea se indeparteaza, la fel de calma cum a venit.

Ma uit inca o data si…. vitrina nu are geamuri. “Unde e geamul? Era aici mai devreme! M-am uitat prin el.” Pret de cateva secunde raman suspendata, cu privirea in gol. “M-am uitat prin el!”

Dupa o jumatate de ora ma indrept spre casa cu niste prajituri delicioase si cu o intrebare: Cum de am vazut un geam acolo unde nu era nici unul?

Uneori, sa faci ceva e mai usor decat iti imaginezi. Uneori, ce vrei e mai aproape de tine decat pare. Si ce te opreste sa mergi mai departe e faptul ca vezi niste bariere care nu exista decat in mintea ta. Asta nu inseamna ca nu sunt “solide”. Pentru cel care vede bariera, sau geamul, acesta este real. In lumea lui, care e ceea ce conteaza pana la urma, credinta ca acolo e un obstacol face ca acesta sa devina real.

“There is no spoon” e o replica din filmul Matrix. Din bogatia de semnificatii a acestor cuvinte, culeg una: cand iti schimbi credintele, realitatea construita pe aceste credinte se schimba exact asa cum lingura din Matrix se indoaie neverosimil de gratios sub ochii tai. Nu exista bariere decat in masura in care tu crezi ca ele exista. Atat de important e ceea ce credem, ceea ce lasam sa intre si sa se aseze in mintea noastra.

Nu toate vitrinele au geamuri si nu tot ceea ce pare a fi intr-un anumit fel e chiar asa. Uneori e mult mai frumos. Si tot ce trebuie sa faci este sa te apropii mai mult, sa te uiti pe bune si sa intinzi mana.

Doar atat.

Cu drag,

Magda

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Cuvinte

Cand cuvintele poarta in ele adevarul pe care il simti in toata fiinta, atunci inima ta vorbeste inimii mele.
Cuvintele acelea poarta in ele vibratia adevarului si a iubirii.
Nu te mira ca se face tacere in timp si dupa ce vorbesti.
Este pentru ca vreau mai mult si pentru ca in urma ta ramane o energie de care nu ma satur.
Ceea ce ai de spus are valoare pentru mine, indiferent ca iti raspund sau nu.
Si cand vom fi ramas fara cuvinte, inima mea te va asculta in continuare si va dansa pe muzica pe care Universul a pregatit-o sufletelor care au curajul sa se regaseasca.

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss

Zece definitii ale iubirii – “nu”

Exista o convingere adanc inradacinata in unii dintre noi, cum ca daca iubesti pe cineva trebuie sa-i spui mereu “da”, sa faci ce-ti cere, sa aprobi neconditionat.

Asa cum aveam sa constat, e o convingere foarte paguboasa si in primul rand, falsa. Cel mai usor te invata asta copiii, prin faptul ca ei testeaza constant limitele. Atunci cand spui unui copil “nu”, il iubesti si il ghidezi in acelasi timp. Prima data, a doua oara, a treia oara si inca dupa aceea, simti vinovatie pentru acest “nu”. Este normal. Incetul cu incetul te imunizezi fata de aceasta emotie si incepi sa le spui odraslelor “nu” cu usurinta si cu inima impacata. Nu, nu ai voie sa stai la calculator toata ziua, nu poti sa mananci toate dulciurile din casa odata si nici sa iesi cu parul ud afara la 5 grade. Si, la un alt nivel, nu astepta ca altii sa-ti mentina buna-dispozitie si sa-ti poarte bataliile. Sunt in spatele tau si te sprijin, insa tu, copile, esti cel care isi are de invatat propriile lectii, asa cum eu le am de invatat pe ale mele.

Este extraordinara puterea lui “nu”, atata timp cat nu il spui doar de dragul de a-l spune si atata timp cat nu urmaresti prin asta sa atragi atentia asupra ta. “Nu” are sens atunci cand in ultima instanta inseamna “da” catre ceva superior, un principiu, o valoare pe care ai ales-o sa te ghideze in viata. De exemplu, alegi sa nu mai investesti intr-o relatie care te impiedica sa evoluezi. Spui “nu” relatiei asa cum era pana acum, ceea ce inseamna ca spui “da” evolutiei tale. Alegi sa nu mai compensezi cu energia ta deprimarea, neputinta si negativismul celui de langa tine. Spui “nu” poluarii emotionale, ceea ce inseamna ca spui “da” sanatatii tale.

“Nu” e o lectie importanta pentru cei deschisi catre conexiuni profunde cu semenii lor si cu lumea spirituala. Sa fii deschis e o binecuvantare dar si o capcana, pentru ca esti expus nu doar la ce e frumos, ci si la “bubele, mucegaiurile si noroiul” pe care unii ti le daruiesc, constient sau nu. Autoarea Brene Brown povesteste ca a te inchide nu reprezinta o solutie, pentru ca nu poti sa faci o inchidere selectiva. Adica nu poti sa elimini sau sa amortesti in mod selectiv emotiile negative fara a le elimina sau amorti si pe cele pozitive. Si atunci care e solutia?

O solutie este sa te vulnerabilizezi in mod constient, sa te deschizi cu discernamant pentru a primi si a te lasa vazut. Adica sa faci toate astea in anumite momente si cu anumite grade de intensitate.

Sunt doi pasi principali in acest proces:

Primul pas e sa devii constient de ceea ce “ti se ofera”. Ia-ti atat timp cat ai nevoie sa-ti dai seama. Oamenii care sunt deschisi, empatii, au nevoie de mai mult timp pentru analiza. Capacitatea de a-i simti pe ceilalti te poate atrage in valtoarea unor emotii si trairi care nu sunt ale tale. Partea importanta aici e “nu sunt ale tale”.

Al doilea pas: Daca iti face bine, primesti. Daca nu, spune “nu”. In astfel de situatii, pana vei fi capabil sa faci “frumuseti si versuri noi” din ceea ce primesti, protejeaza-ti inima . Nu e musai sa inveti prin suferinta sau, altfel spus, cateodata lectia pe care o ai de invatat dintr-o situatie care se repeta este pur si simplu sa spui “nu”. Nu oricine poate sa-l contina pe celalalt si sa ramana el/ea insasi. E nevoie de timp si practica pentru asta…si de o anumita disponibilitate a sufletului de a creste.

“Nu” face parte din iubire si este una din portile catre libertate. Cand intorci spatele minciunilor, simti cum viata se trezeste in tine. De multe ori adevarul este incomod, chiar dureros, dar e de nepretuit. E ca si cum te-ai intalni cu Dumnezeu si te-ar intreba cine esti. “Sunt asta, asta si asta. Asta sunt si asta am facut. Departe de perfecta si totusi adevarata. Acum stii cine sunt si de unde sa ma iei. Aici, in acest loc, care reprezinta ceea ce stiu si inteleg despre mine, pot sa ma intalnesc cu Tine.” Incepi sa simti gustul libertatii?

Invata sa spui “nu” tocmai pentru ca-ti pasa de tine si pentru ca iti plac oamenii. Si daca asta ii face furiosi pe unii dintre ei, aminteste-ti vorbele poetei Nayyrah Waheed, despre momentul in care libertatea ta devine mai importanta decat furia lor. Spune “nu” daca asta inseamna sa spui “da” inimii tale.

Cu drag,

Magda

 

Facebooktwittergoogle_plusmail

Follow
Facebooktwittergoogle_plusrss